Recviemul de Verdi în Vinerea Mare

Orchestra Nationala si Corul Radio, conduse de dirijorul german Gerd Schaller, nici ca puteau alege o lucrare mai potrivita pentru Vinerea Pastelui decat Recviemul verdian, de fapt o veritabila opera în concert. Cuplul feminin era cu o treapta mai sus decat cel masculin, dintre toti mezzosoprana fiind cea care a stralucit. Doamna Gabriela Popescu, pe langa vocea-i superba, are un deosebit rafinament în frazare, o educatie a intonarii absolut încantatoare.

(Actualitatea muzicala, aprilie 2007, Dan Scurtulescu)

Intre opera si liturgic

Ambianta sarbatorilor pascale s-a stins, insa coplesitoarea amintire a Recviemului de Verdi pe care l-am ascultat live intr-o versiune condusa de Gerd Schaller, aflat la pupitrul Orchestrei Nationale si Corului Radio ramane vie. Remarcabile au fost interventiile mezzosopranei Gabriela Popescu, a carei voce ampla, puternic timbrata, a conferit culoare atit sonoritatii de ansamblu a cvartetului, cit si momentelor solistice, puternic individualizate.

(Adevarul literar si artistic, aprilie 2007, Oltea Serban-Parau)

Recviemul de Verdi (Filarmonica „George Enescu”) Stare de gratie la Ateneul Roman

Mezzosoprana G. Popescu, stabilita in Germania, revenind pe scena romaneasca dupa zece ani de absenta, debuteaza acum sub cupola Ateneului un timbru de o frumusete tulburatoare, egala in toate registrele, cu acut stralucitor si o ardenta expresiva emotionanta.

(Romania Libera, A. Florea)

Opera la Sala Radio (Adriana Lecouvreur)

Un eveniment liric de luat in seama, opera concert cu Adriana Lecouvreur a atras un numeros public la Studioul „Mihail Jora” al Societatii romane de Radiodifuziune.

O surpriza placuta a fost mezzosoprana Gabriela Popescu: o voce omogena, generoasa in registru grav, sigura pe acute si cu un discurs colorat, extrem de nuantat.

Contextul solistic în care a fost plasata creatia ei interpretativa a fost, din fericire, de o valoare omogena. Mezzosoprana Gabriela Popescu in rolul Principesei de Bouillon a avut o evolutie plina de intensitate a trairii artistice, vocea calda si patrunzatoare fiind marcata de personalitatea puternica.

Contextul solistic in care a fost plasata Nelly Miricioiu a fost extrem de valoros, importantul rol al Printesei de Bouillon, rivala eroinei principale, sustinut de mezzo-soprana Gabriela Popescu, oferindu-i acesteia posibilitatea de a-si pune in valoare culorile vocii si temperamentul, de asemenea foarte puternic.

In continuare, prezenta pe scenele de concert a cantaretilor care reusesc sa impresioneze atat prin voce, cat si prin talentul dramatic – mai ales in genul de opera in concert – reprezinta o raritate. De aceea, incantarea publicului a fost deosebita, acesta avand sansa de a admira o garnitura de solisti care au fost convingatori si ca actori, nu doar in postura de cantareti.

(Actualitatea muzicala, februarie 2008, Viorel Cosma si Dan Scurtulescu)

Festivalul „George Enescu” Ateneul Roman / Orchestra „Münchener Bachsolisten” (2007)

Muzica spatiilor deschise

Debutul partii a doua a concertului a fost rezervat colaborarii cu mezzosoprana Gabriela Popescu. Cu o voce clara si egala in toate registrele ei, aceasta a interpretat din opera Rodelinda (una dintre cele mai apreciate creatii lirice ale lui Händel) doua arii ale lui Bertarido. Diferite ca factura, acestea i-au oferit solistei prilejul sa-si demonstreze calitatile vocale si interpretative, sa-si foloseasca agilitatile tehnice in realizarea unor foarte dificile ornamente melismatice. Accentele pline de tristete au caracterizat aria „Dove sei”, un lamento prin excelenta. Dictie impecabila, cu sublinierea sensului cuvintelor, utilizarea culorilor vocale au contribuit la realizarea unei interpretari artistice deosebite. Din opera Semele, G. Popescu a cintat cu aplomb aria Junonei „Hence, Iris, Hence Away”, fiind insotita indeaproape de orchestra „Münchener Bachsolisten” si dirijorul Gerd Schaller.

Mioara Basca (Critica)